Înregistrare
Confirmă
Închide
Trimite
Acceptă
OK
Înapoi
Reîncarcă
Înapoi


Ich akzeptiere alle in dieser Vereinbarung genannten Abmachungen und Bestimmungen und nehme an dem Betatest teil.
Online: 26796801
Lume
Lumea de la Drakensang Lumea de la Drakensang Ne aflăm într-o lume magică plină de minuni, dar şi de pericole. Creaturi antice şi de mult uitate se întorc din umbrele trecutului. Ele au descoperit că oamenii au devenit cele mai puternice creaturi. Dar, de asemenea, trădarea unui individ i-a adus la un pas de haos. Decadenţa a dat naştere unui nou imperiu. Am sperat să stabilim ordinea şi s-o putem asigura pentru eternitate, dar în timp, toate aceste încercări au eşuat. Un cult obscur a ajuns la putere şi a dezlănţuit cel mai vechi inamic ale umanităţii: Dragonul. În furia şi dorinţa sa de răzbunare, a declarat, după mai bine de două mii de ani, un nou război. O nouă eră începe, şi are nevoie de eroi pentru a lupta pentru supravieţuirea omenirii.
Grimmagstone
Wiltwuxshire
Kingshill
Slifmoor
Shorfolk
Teganswall
Torstrond
dro.page.world.heliios.headline
Atlantis
Marea Umbrelor
Barajul de fier
Zidul întunecat
În curând
Grimmagstone
Grimmagstone

Drumul spre Grimmagstone este mai vechi decât Regatul în sine. Cu mai mult de 2000 de ani în urmă, în primele zile ale imperiului, un magician al primului cerc a fost îngropat într-o peşteră mare, care acum este un loc sacru de pelerinaj.

Nimeni altul decât Agathon, patriarh al religiei, a binecuvântat sufletul său nemuritor. Se spune că cei care călătoresc spre Grimmagstone vor avea viziuni despre propriul lor destin.

Drumul, la început idilic, duce într-un sat adormit, unde pescarii îşi urmează tradiţiile lor, fără să se gândească la ziua de mâine.

Cu toate acestea, mlaştina unde îşi efectuau munca lor de zi cu zi, este bântuită în ultimul timp de creaturi ciudate. Nici măcar pelerinii nu mai îndrăznesc să meargă pe drumul din nordul satului.

Nu numai prezenţa Ordinului antic îl face pe preotul satului să-şi imagineze că trebuie să se fi întâmplat ceva groaznic în Grimmagstone.

„Urmează calea. La sfârşitul ei, te aşteaptă îndeplinirea destinului.“ Creaturi urduroase
Kingshill
Kingshill

În anul 550, Heredur, faimosul conte şi conducător şi-a construit castelul pe acest deal. El s-a despărţit de imperiul în declin şi a fost încoronat ca primul rege al Duriei.

Astăzi, în 1190, pe străzile din spatele zidurilor oraşului Kingsill, există temeri că vremurile de pace şi prosperitate au trecut.

În timp ce bătrânul rege Harold organizează spectacole în arena oraşului, un cult de mult uitat ţese planurile sale întunecate. În rândul populaţiei creşte frica.

Prinţul Aldred, unica speranţă a Regatului, a fost dat dispărut de când a coborât în criptele din oraş. Dar preoţii sunt hotărâţi să nu mărturisească ceea ce ştiu.

„Oare mai există încă eroi? Sau se odihnesc toţi în sarcofagele din Kingshill?“ Regele Harold
Shorfolk
Shorfolk

Pe coasta de est a insulei Duria, se află oraşul port Shorfolk, un centru comercial prosper, de mare importanţă economică şi militară.

Shorfolk este acum în flăcări. Dragonii cutreieră ruinele mocnite, iar vânătoarea sălbatică pe Coasta Aprinsă taie orice posibilitate de evacuare. Puţinii oameni care au reuşit să fugă în vest, au trebuit să treacă prin Canionul Trolilor, unde au căzut într-o capcană mortală. Sub influenţa Altomagiei, stânca a revenit la forma sa originală, eliberând creaturile care, cu mult timp în urmă, au dat numele acestei trecători.

Cu toate acestea, există încă eroi care opun rezistenţă inamicului în Shorfolk şi care şi-au construit o tabără pe aceşti munţi. Ei apelează la cei mai viteji luptători să li se alăture în lupta împotriva acestei ameninţări teribile.

„Soarta tristă a Shorfolk-ului ne arată nu numai imensa putere a inamicului, ci, de asemenea, că, acesta atacă din pura plăcere de a distruge.“ Prinţ Aldred
Slifmoor
Slifmoor

Orăşelul Grovery a fost întotdeauna renumit în toată împărăţia Duria pentru metalele sale preţioase şi manopera lor excelentă. Cetăţenii, liniştiţi şi harnici, trăiau în pace la fermele lor de la poalele munţilor.

Într-o zi, însă, adepţii lui Nefertari, se stabiliră în mănăstirea abandonată, cufundând întreaga regiune Slifmoor într-un abis de înşelăciune. Locuitorii din Slifmoor s-au închinat zeiţei şi se fălesc cu idolii hulitori, realizaţi de ei înşişi. Gardieni zombi patrulează prin oraşul-fantomă cu felinarele lor sinistre. Regiunea pare a fi încătuşată de o forţă supranaturală, culturile putrezesc şi casele sunt acum paraginite.

În timp ce în vechia mănăstire Khalys, marea preoteasa a cultului Nefertari, ţese planuri sinistre, la subsolul capelei de refugiu a lui Werian pare să existe o licărire de speranţă.

„Numai acela, care în aceste vremuri ameninţătoare reuşeşte să distingă prietenii de duşmani şi optează pentru libertate, mai degrabă decât pentru securitate, poate fi considerat un erou adevărat.“ Spiritul Părintelui Suprem
Teganswall
Teganswall

Pe versantul estic al munţilor din Duria, se află cetatea Teganswall, un monument impresionant care păzeşte zona de coastă a Shorfolk-ului. Din păcate, deja de pe vremurile lui Heredur, existau prea puţini războinici care să apere fortul. Cei câţiva care au rămas s-au retras în turnul de pază şi nu ieşeau decât o dată pe an pentru a reînnoi vechiul jurământ.

Războinicii au ajuns să uite motivul pentru care această cetate era păzită... Adâncurile munţilor ascund o trecere spre Lumea Altora. Dar violenţă şi înşelăciunea, cu care cultul Nefertari a asaltat Duria, i-a ajutat să-şi reîmprospăteze memoria, iar motivele pentru care Tegan a construit cetatea devin din ce în ce mai evidente.

Este absolut important să se pună capăt experimentelor diabolice, care sunt efectuate în capela lui Tegan, şi să se curăţe cavernele de dragoni pentru a elibera calea spre sanctuarul secret. Sarcina cade pe eroii noştri. Ei vor intra în sala de a jurământului a lui Tegan, un loc ciudat, la intersecţia dintre lumi, pentru a face faţă celor mai grave ameninţări cu care Duria s-a confruntat vreodată.

„Povara trecutului este grea, atât de grea încât ar putea zgudui chiar temeliile lumii noastre.“ Pui de dragon
Wiltwuxshire
Wiltwuxshire

O călătorie prin periferia Kingshill te conduce în locuri a căror istorie a fost mult timp pierdută în negura timpului. Dar cine are curajul de a se aventura în aceste umbre poate descoperi multe lucruri.

Peşterile sălbatice povestesc despre naşterea culturii umane şi zeii săi uitaţi. În grota Hagastove pot fi găsite, de asemenea, resturi de cult vechi. În timpul imperial au fugit acolo practicanţii de magie care refuzau să se conformeze Codului strict al Magicienilor Cercului.

Peste războaiele din trecut a crescut între timp iarbă, iar din edificiile de piatră ale imperiului au mai rămas doar ruinele. Câmpurile din Swerdfield, lângă Kingshill, unde odată se lupta cu disperare pentru supravieţuire, sunt acum cultivate.

Dar acum s-a deschis o vânătoare sălbatică, şi toată lumea care cutreieră câmpul şi pădurea îşi pune viaţa în primejdie.

„Încearcă să scapi de zâne, dar nu căuta să le domini!“ Wiltwuxshire
Torstrond
Torstrond

Satul Jarlhofn este așezat pe malul mării întunecate, pe binecunoscuta coastă a tunetelor, pe care nordicii o numesc Torstrond. Mult timp, locuitorii orașelor de coasta insulei Duria au trăit cuprinși de frică, din cauza navelor dragon ale unui războinic din zonă, până când tânărul rege Harold și Jarl din Ținuturile de Nord au încheiat un pact de pace eternă.

Însă acum satul de coastă nu mai este atât de pașnic. Înainte era locuit de vânători, pescari și tăbăcari, dar s-a transformat într-un câmp de luptă însângerat. În Förge, satul fierarilor, urmașii lui Nefertari cea însetată de putere au semănat din nou frică în inima vitejilor luptători și le-au furat sufletele.

Luptătorii nordici speră că Jarl va reveni din ținutul de nord, dar iată că în toiul verii s-a instalat brusc o vreme de iarnă, cu vânturi reci care au pus stâpânire pe întreaga regiune. Este atât de ger, încât totul pare împietrit.

„Acolo unde valurile se sparg de ţărm, unde vântul loveşte coasta şi bărbaţii poartă barbă - acela este locul în care se nasc eroii.”
Helios
Helios

În Marea de Sud, dincolo de Grabiltur, se află insulele din arhipelagul Helios. Cea mai frumoasă este Ellonidos, care este înconjurată de ape cristaline şi este situată la doar o aruncătură de băţ de insula vulcanică Mystras. Indicii sugerează că Mystras a fost habitatul atlantizilor pentru mult timp. Această cultură superioară a fost înghiţită de apă acum trei mii de ani.

Mult mai târziu, cei însetaţi de libertate s-au stabilit pe Helios şi au construit sate între ruinele imperiului care, de secole, căuta mitul Atlantisului.

Today's expedition isn't just to find the sunken island, but also the beings of the Anderworld that are still haunting Mystra. They were the first to venture into the fiery depths of the Volcano Suvius where the defeated imperial army still seeks to conquer Atlantis.

„Când soarele străluceşte pe fundul mării şi trecutul se întâlneşte cu prezentul, atunci vei găsi Atlantisul în valurile mării.“
Atlantis
Atlantis

Timp de milenii, bogăţia de neegalat a Atlantidei scufundate a devenit un mit. Mulţi au căutat această insulă legendară, însă nimeni nu a reuşit să o găsească. Eroi curajoşi a urmat indiciile expediţiei şi au ajuns pe calea spre Ashraya.

Ashraya este refugiul atlantizilor, după distrugerea patriei lor, o rază de speranţă în adâncuri. Cine este vrednic de a trece prin Poarta Gorgoanelor va găsi acolo ultimii locuitori ai Atlantisului, şi totodată informaţii despre o cale care duce la portul vechi din Atlantis, acum un cimitir de corăbii şi habitatul sclavilor lui Zorlobb Jabbax.

În inima Atlantisului, exploratorii vor găsi o zonă în care locuiesc teribilele gorgone. Scopul expediţiei este districtul templului în care zeul mărilor Oceanus luptă veşnic împotriva şerpoaicei Gorga.

„În trecut, templele din Atlantis străluceau ca răsăritul soarelui, dar atunci când domnitorii au dorit sa devină mult mai puternici decât zeul lor, gâtlejul lacom s-a deschis dezvăluind adâncuri întunecate."
Marea Umbrelor
Marea Umbrelor

Încă din cele mai vechi timpuri, marinarii caută să ocolească Marea Umbrelor, care s-ar zvoni că se află la capătul lumii Pentru că acolo se găseşte locul cunoscut sub numele de Mormântul Apei. În acele ţinuturi se spune că domneşte o forţă nemiloasă ce striveşte orice vas de stâncile tăioase,ori le scufundă pentru totdeauna în adâncurile mării.

Dar acum, Ammon Colindătorul Lumilor priveşte cu îngrijorare spre această zonă. Simte că Lumea Intermediară din acel loc s-ar fi schimbat cumva, ca şi cum cineva sau ceva din Altora ar vrea să pătrundă pe acel teritoriu. Iar Ammon bănuieşte despre cine ar putea fi vorba: Mortis, zeul Morţii!

Pentru a-l împiedica pe maleficul zeu să răspândească suflarea morţii peste cei vii, eroii Drakaniei sunt chemaţi să treacă Marea Oaselor, pentru a găsi Fortăreaţa Morţii. Numai după ce au trecut de primejdiile ei, eroii cei mai glorioşi vor putea să treacă, cu ajutorul barcagiului, peste Marea Sufletelor, pentru a-l înfrunta pe Mortis şi pe scheledragonul său.

„Numai cei ce au murit pot intra în Fortăreaţa Morţii… Eşti gata să plăteşti preţul?”
Zidul întunecat
Zidul întunecat

În trecutul îndepărtat, câţiva pitici i-au întors spatele zeului focului, Fyrgon, şi şi-au îndreptat adoraţia către dragon. S-a declanşat atunci războiul piticilor, care continuă până în ziua de azi.

Nimeni nu-şi mai aminteşte numele original al văii în care se ridică, faţă în faţă, cele două gigantice ziduri defensive. Noul nume, de Căldare a Tunetelor, se datorează huruitului lugubru al maşinilor de război, trimise la atac şi respinse de partea adversă de mii de ori. Deşeurile metalice, acumulate de-a lungul secolelor, au transformat spaţiul dintre cele două ziduri într-un câmp al morţii.

Dincolo de zid se înalţă fortăreaţa Stalgard, unde piticii întunecaţi lucrează de zor la maşinile lor de război. Zelul lor obişnuit pare să fi sporit sub efectul unei forţe externe şi, drept rezultat, balanţa războiului înclină acum spre tabăra piticilor întunecaţi. La ce proiect lucrează ei cu atâta febrilitate?

"A trecut mult, mult timp de când vreuna din părţi a cedat chiar şi doar un singur milimetru de teren...până acum."
Barajul de fier
Barajul de fier

Legendele vorbesc de bravii veterani pitici care, chiar şi în vremea de dinaintea Imperiului, au încercat să protejeze omenirea de dragon, cu ajutorul semnalelor luminoase şi a turelelor plasate pe cei mai înalţi munţi din nord.

Un vânt îngheţat biciuie munţii înalţi din Myrdosch, aşa că piticii care trăiesc acolo şi-au aranjat casele astfel încât să-l onoreze pe zeul focului şi, desigur, să-şi asigure căldura şi confortul necesare pentru a supravieţui.

Numeroşii fierari şi atelierele din capitala piticilor, Andrakasch, încearcă să satisfacă, în primul rând, nevoile soldaţilor care apără liniile de front. Puţine lucruri îi mai şochează pe pitici, după două milenii de luptă contra piticilor întunecaţi. Totuşi, ei privesc cu îngrijorare la orizont umbrele întunecate ale duşmanilor. O nouă furtună ameninţă să se dezlănţuie.

"Ei cultivă acele pietre preţioase imense! Să fie vorba de răbdare fără margini, încăpăţânare neclintită sau pură lăcomie?"

Ca să joci Drakensang Online, trebuie să ai instalată ultima versiune de plugin Java pentru acest browser.

Poţi descărca Drakensang Online şi juca ca un MMOG direct de pe hard disk:

 
 

Notificare